Tratamentul fracturilor de menisc
Meniscul intern este mai frecvent lezat pentru că este: mai mare ca suprafață; mai expus, datorită valgusului fiziologic. Cele mai frecvente tipuri de leziuni sunt cele longitudinale, dar mai pot exista: leziuni orizontale; dezinserția cornului anterior sau posterior; leziuni oblice, radiale; rupturi complexe, degenerative.
Meniscul extern este mai rar afectat. Frecvența crește la asiatici din cauza lipsei valgusului fiziologic. Ruptura de menisc se poate produce: pe un menisc anterior sănătos; pe chist meniscal scade rezistența ; pe teren degenerativ mai frecvent clivajul orizontal ; pe menisc discoid vulnerabil la compresie și rotație.
Care sunt simptomele rupturii de menisc? În cazul rupturii de menisc, debutul poate fi: cu blocaj articular — după o suprasolicitare apare durerea articulară cu blocajul extensiei; fără blocaj articular — după o suprasolicitare apare durere articulară, iar ulterior blocajul; durere pe interlinia articulară, eventual cracmente, clicuri; hemartroza inițial sau hidartroze repetate ulterior; impotența funcțională, mai ales la urcatul și coborâtul scărilor; atrofia cvadricepsului în leziunile vechi.
La manevra de extensie, meniscul lovește degetul, determinând o durere intensă. Semnul Apley tratamentul fracturilor de menisc pacient în decubit ventral, cu genunchiul în flexie de 90 de grade; se apasă în axul gambei; pacientul acuză durere la rotația internă pentru meniscul extern și rotație externă pentru meniscul intern.
Semnul Bohler — genunchiul în extensie, durerea este provocată de testul de stres in varus pentru meniscul internrespectiv valgus pentru meniscul extern. Semnul Payr — în leziunile de corn posterior al meniscului intern, pacientul acuză durere în poziția turcească.
Semnul Steinman — rotația mumie pentru recenziile durerii articulare a gambei produce durere în leziunile meniscului intern; rotația internă a gambei produce durere în leziunile meniscului extern, genunchiul fiind în flexie de 90 de grade În cazul examenelor de imagistică, radiografia exclude prezența altor leziuni, iar diagnosticul de certitudine este dat de examinarea RMN și artroscopie.
Diagnosticul diferențial se pune cu: chistul meniscal, meniscul discoid.
